De ce nu a fost recuperat Sudinski?

 

Timp de aproape cinci decenii, opera lui Alexandru Monciu-Sudinski a circulat într-o zonă marginală a literaturii române: în ediții vechi fotocopiate, mai târziu în reproduceri digitale distribuite între cititori. E adevărat că Rebarbor și Caractere au mai fost republicate în 1997 de Editura Ileana, dispărută între timp de mult din peisajul editorial. Dar nici această tentativă de recuperare nu a reușit să readucă opera lui Monciu-Sudinski în circuitul editorial. Textele lui au continuat să fie citite, comentate, căutate. Și totuși, nimeni nu a făcut pasul decisiv pentru a le readuce în mod real în fața cititorilor.

Întrebarea care se impune este simplă: de ce?

Nu a fost vorba de lipsa valorii literare. Nu a fost vorba nici de lipsa interesului public. Cărțile lui Sudinski nu au dispărut pentru că ar fi fost uitate, ci pentru că în jurul lor s-a instalat o formă de paralizie culturală. Toată lumea a putut constata caracterul excepțional al situației, dar aproape nimeni nu a vrut să își asume răspunderea de a merge mai departe.

În fața unei biografii fracturate, a unui autor dispărut și a unei situații juridice neclare, reacția generală a fost una de retragere prudentă. Niciuna dintre marile edituri, care își revendică adesea un rol major în viața culturală și în administrarea memoriei literare, nu au considerat că recuperarea lui Monciu-Sudinski merită un efort real de contextualizare și de soluționare.

S-a preferat, în schimb, invocarea strictă a literei legii. Ca și cum responsabilitatea culturală ar putea fi suspendată automat în momentul în care dosarul devine incomod.

Dar tocmai aici s-a produs eșecul.

Pentru că există situații în care aplicarea mecanică a regulii nu mai este un semn de rigoare, ci de absență a ei. Există cazuri excepționale, iar cazul lui Alexandru Monciu-Sudinski este unul dintre ele: un autor dispărut, o operă importantă, o circulație clandestină de decenii, un interes real al cititorilor și, în același timp, absența unei ediții legitime.

În cazul lui Alexandru Monciu-Sudinski, soluția nu a fost ignorarea drepturilor de autor, ci abordarea situației cu bună-credință și responsabilitate culturală.

Editura Datagroup a întreprins demersuri pentru a clarifica statutul juridic al operei și pentru a identifica titularii legali ai drepturilor. Au fost consultate surse bibliografice, studii, articole, registre publice și membri ai familiei. În urma acestor cercetări, a fost stabilit un contact cu urmașii autorului, iar dialogul privind licențierea drepturilor rămâne deschis.

Am ales, în aceste condiții, o soluție transparentă și asumată: publicarea acestei ediții în considerarea interesului cultural legitim de a readuce opera în circulație, lăsând deschisă poarta licențierii drepturilor de la moștenitorii legali imediat ce situația juridică va putea fi stabilită și formalizată în mod definitiv.

Legea drepturilor de autor există pentru a proteja creația, nu pentru a o îngropa în absența unei soluții administrative.

O cultură vie nu se apără doar prin reguli, ci și prin capacitatea de a înțelege excepțiile și prin curajul de a acționa atunci când o operă riscă să fie pierdută.

Există și o ironie involuntară în destinul editorial al acestei opere. Proza lui Alexandru Monciu-Sudinski descrie adesea personaje care funcționează în interiorul unor mecanisme impersonale, incapabile să iasă din roluri birocratice sau din logica rigidă a unor reguli aplicate fără discernământ.

Privind retrospectiv modul în care opera sa a fost tratată timp de decenii, este greu să nu observăm o anumită asemănare. În fața unei situații evident excepționale — un autor dispărut, o operă citită, dar blocată editorial — reacția multor edituri a fost exact cea pe care proza lui Sudinski o descrie atât de bine: retragerea în spatele procedurilor, invocarea regulilor și evitarea oricărei decizii reale.

Într-un fel, personajele lui Sudinski au ieșit din paginile cărților lui.

Alexandru Monciu-Sudinski rămâne o figură enigmatică a literaturii române.
Dar cărțile lui nu ar trebui să dispară odată cu el.