„Dacă nu m-aș fi născut, mi-aș fi petrecut neantul creându-mă din cuvinte și aș fi continuat mai apoi să sângerez povești pentru o eternitate sau două.

Scriu pentru că trebuie să mai și respir și cred cu tărie (din când în când chiar și cu vin) că oamenii sunt un dezastru frumos.

Uneori am impresia că devin încet un canibal, pentru că mă consum zilnic, dar mă consolez de la o vreme cu gândul că reușesc să-i transform pe toți cei care mi-au sculptat tatuaje vii, adânc sub piele, în literatură. Sunt mult mai puțin sumbru decât par și dacă ar fi să vă dau vreun sfat, v-aș spune să faceți tot posibilul pentru a rămâne în sufletele celor care v-au încălzit sufletele drept ziua tuturor nopților și răsăritul fiecărui apus.

Slàinte!”