Nu ofer CV-uri și nu vorbesc despre mine. Nu pot explica de ce scriu și nu mă gândesc deloc la așa-zisul meu viitor literar. Nu frecventez cenaclurile și cluburile literare. Scrisul ca divertisment îmi repugnă. Scriu de peste patru decenii, dar până în 2018 nu am publicat nicio carte. Dacă nu ar fi fost prietenii mei apropiați, nu aș fi publicat niciodată. Nu cred în canoane, în mode, în etichete, idoli și poze. Nu cred în literatură militantă, tezistă sau „angajată”, după cum nu cred nici în turnuri de fildeș. Cred doar în scriitorul – bun sau mai puțin bun – care nu se predă în fața niciunei puteri, autorități sau doctrine și care acceptă să rămână anonim și neînregimentat, dacă acesta e prețul pentru a nu se minți singur. Restul – e propagandă sau exercițiu semantic.