Am fost conceput în Cireşarul anului de graţie 1986, foarte probabil rezultat al euforiei pogorâte tocmai din Sevilia, lăcaşul izbăvirii neamului românesc. Cu adevărat un an de graţie, echipa lui Lăcătuş aducând pe lângă Cupa Campionilor si Campionul Cupelor, eliberat din pântec la data de 6 aprilie 1987. Am descoperit lumina zilei în orăşelul de provincie al râmnicului vâlcean, pe salteaua comunistă a maternităţii de pe malul Oltului. Înșelat de semantica termenului “râmnic”, mi-am asumat îndeletnicirea de pescar şi iscusit șaman al poveștilor șoptite pe coama valurilor. La finalul zilei, râmele din borcan erau la fel de multe şi de vii, iar eu învăţam să mă mulţumesc doar cu poveşti. Efervescenţa spirituală şi atracţia faţă de ştiinţele umaniste m-au însufleţit încă după primii 5 ani de viaţă, fenomen simultan alfabetizării mele. Simţind avântul umanist şi talentul literar deosebit, am cochetat în copilărie cu felurite concursuri de matematică şi fizică. Am rămas consecvent talentului nativ şi drumului pavat cu litere, spre tainele beletristicii. Martori îmi sunt Colegiul Naţional Alexandru Lahovari, clasa de matematică-informatică, Universitatea Politehnică Bucureşti şi Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă, absolvită la sfârşitul Făurarului din 2013. Ce au în comun zborul si literatura? Capacitatea de a te ascunde de tine însuţi, de a te renaşte cu ocazia primului zbor în simplă comandă, sau a primei cărţi publicate. Vezi toate articolele scrise de Dani Corban →