Pur și simplu, m-am născut. M-a adus o frumoasă zi de februarie într-o fa­mi­lie simplă și iubitoare. Mama… Îmi vine în minte aroma prăjiturii abia scoase din cuptor. Tata… Picurul de ploaie care se prelinge pe fereastră. Am crescut, ca un pui de om, simţind pe rând sentimente de albastru, de tristeţe, de iubire, de frică și speranţă și am început să le pun pe hârtie, firav cu ani în urmă, urmând să le aștern în continuare atât timp cât voi putea simţi. Apoi, am ajuns, la rându-mi, mama unui pui care se zbate să devină om. Am ajuns, trăind să scriu sau poate scriind să trăiesc? Vezi toate articolele scrise de Bălan Bianca →