Născută în 1950 la Oţelu Roşu, jud. Caraş-Severin, Constanţa Marcu a absolvit Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara, activând ca inginer constructor, proiectant, cercetător şi cadru didactic în învăţământul liceal. Poetă şi prozatoare, membră a Uniunii Scriitorilor din 2004, a debutat cu proză scurtă în revista „Orizont” (1985), editorial în antologia colectivă În căutarea timpului prezent (1989) şi individual cu volumul de versuri Religia aşteptării (1993). Dintre numeroasele volume publicate la Editura Helicon din Timişoara amintim selecţia de proză scurtă: Cred că ieri... doamnă (1993), cărţile de versuri Religia aşteptării (1993), Alba iertare (1995), Floarea fricii (1995), Şarpe sărutând (1996), Pahar cu lună (1996), Semnul fructului (1997), Femeie de floare (1998) – antologate în volumul Poezii (1998), ilustrat de Vasile Pintea, Editura Eurostampa, Timişoara, 1998. Au urmat Maria, versuri dedicate Fecioarei Maria (ediţie îngrijită, 1999), Nunta de fluturi, versuri şi proză, Ed. Augusta, Timişoara, 2002, Acoperământul, roman (Jurnal închipuit al Mariei de Mangop), Ed. Augusta, 2004 (distins cu premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara) şi Tata Domnu’, Ed. Palimpsest, Bucureşti, 2010 (premiul „Ioan Slavici” pentru proză al USR, Filiala Timişoara). Vezi toate articolele scrise de Constanta Marcu →